http://bota.ro/wp-content/uploads/2010/05/TB-BH.pdf

http://bota.ro/wp-content/uploads/2010/05/TB-BUC.-JS5-MAI-2010.pdf

Cat de nebun sa fii sa mai invoci astazi, 281 C.pen.?!? Intrebarea este: nebunie sau disperare?

http://bota.ro/wp-content/uploads/2010/05/TB-BUC-J-S2-6-MAI-10.pdf

Dumnezeu a spus: „Să se facă lumină!”… Atunci, să se facă, mai ales că este vorba despre Banca Internaţională a Religiilor. Spre luminarea acelora care au fost numiţi ca să aplice legea.
Ceea ce se ştia dintotdeauna în mod neoficial, adică faptul că nimic nu mişcă în justiţia română fără directivele grupării Valeriu Stoica – Călin Andrei Zamfirescu – Arin Stănescu, s-a oficilializat prin decretul de numire a lui Cătălin Predoiu ca ministru al justiţiei, semnat de Traian Băsescu la 29 februarie 2008. De precizat că, de facto, noul ministru al justiţiei este Călin Andrei Zamfirescu, ginerele acestuia, Cătălin Marian Predoiu, figurând ca ministru în decret, doar de ochii lumii. Aşa că, Ministerul Justiţiei este condus de Călin Andrei Zamfirescu, nu din sediul ministerului, de pe Bd-ul. Libertăţii, ci din str. Jean Louis Calderon nr. 38 (sediul Societăţii Civile de Avocaţi Zamfirescu-Racoţi-Predoiu) . Nu există cunoscător al culiselor să creadă că Predoiu ar fi acela care să ia hotărâri în adminstrarea justiţiei române. De altfel, imediat după numirea sa ca ministru, prima măsură a fost scoaterea de sub urmărire penală a socrului său Călin Andrei Zamfirescu şi a celorlalţi 13 învinuiţi în dosarul nr. 194/P/2003 (falimentul fraudulos al BIR) aflat în instrumentarea DNA. Cine „a năşit” procedura numirii noului titular la justiţie ? Călin Andrei Zamfirescu cu Tăriceanu şi Valeriu Stoica cu Băsescu . Şi asta, deoarece Călin Zamfirescu nu putea fi desemnat oficial în funcţia de ministru, întrucât era urmărit penal de DNA în dosarul menţionat în legătură cu falimentul fraudulos şi lichidarea prin jaf a Băncii Internaţioanle a Religiilor . Principalul consultant al numirii titularului la Ministerul Justiţiei a fost însă Valeriu Stoica, implicat personal până peste cap în aceleaşi mari afaceri de lichidări bancare cu Călin Andrei Zamfirescu şi Arin Stănescu alias Arie Shalev. De altfel, pentru grupul celor trei  (Stoica-Zamfirescu-Stănescu), termenul potrivit ar fi de grupare mafiotă. Aceasta este cea mai bine organizată, având o penetrare totală la nivelul tuturor instanţelor şi parchetelor din ţară, inclusiv, şi în primul rând, la DNA . Este o adevarata caracatiţă!

În fruntea, dar în umbra acestei caracatiţe, se afla iniţial Valeriu Stoica, încă de pe timpul mandatului său de ministru al justiţiei, când împreună cu foştii săi colegi de grupă de facultate, Călin Andrei Zamfirescu şi Arin Stănescu – nume real Arie Shalev – s-au organizat şi au pus la punct cele mai mari „afaceri” fără să investească un leu . În grupare a fost atras apoi şi Flavius Baias, unul din finii lui Valeriu Stoica care îndeplinea funcţia de Secretar de stat la justiţie – fiind adjunctul naşului său . De reamintit că Arin Stănescu, după terminarea facultăţii în 1976 a plecat în Israel, unde înainte de a se reîntoarce în ţară, ocupa un post de jurist la primăria din Carmiel, fiind urmărit penal prin mai multe dosare. În România, Arin Stănescu s-a întors în 1992 când, împreună cu Neculaescu Toma înfiinţează societatea „All Kind of Buisiness Impex” SRL, înmatriculată sub nr. J40/18348/13 iulie1992 având sediul în Bucureşti str. Aviator St. Protopopescu, nr. 9, bloc C, parter, ap.1, sector 1.

„Marele investitor străin” Arie Shalev – sub acest nume figurează Arin Stănescu în această societate, având Paşaport PA/153/565/ eliberat de Ministerul de Interne israelian – a investit în afacerile din Romania „imensa sumă” de 223 USD , fiind, de altfel, singura sumă investită din propriul său buzunar în afacerile din România. La la 14 .12. 1998, Arie Shalev, devenit Arin Stănescu, împreună cu Călin Andrei Zamfirescu, Stan Târnoveanu şi încă doi cetăţeni belgieni au constituit societatea „Reconversie şi valorificare active” înmatriculată sub nr. J40/12704/1998 la ORCB. Cenzor al societăţii – Andreea Alina Zamfirescu, fiica lui Călin Zamfirescu şi actuala soţie a lui Cătălin Predoiu. Capitalul acestei societăţi : 90 milioane lei vechi. Obiect de activitate : afaceri, consultanţă etc. Sediul social, Bucureşti Bd. Mircea Vodă nr.35 bl.M27, sector 3, iniţial într-un apartament care, ulterior cu încă alte două apartamente din acelaşi bloc, aveau să devină proprietatea „Mătuşii Tamara”, lăsate „moştenire” Danei Nastase. Arie Shalev prin societatea sa, plătea încă din anul 2000, în mod oficial, o chirie de 7.000 USD/lună, noii proprietare . Aceste apartamente sunt şi astăzi utilizate tot de către Arie Shalev şi societatea menţionată, denumită în prezent „ZTS Consultanţă – Management” S.R.L., şi noua societate profesională „RVA Insolvency Specialists”. Nu există date din care să rezulte noul plafon al chiriei actuale .

Prima parte a anului 1999 a fost pentru societatea „Reconversie şi valorificare active” o perioadă de studiu, de marketing, de pregătire a lui Arie Shalev, Călin Andrei Zamfirescu şi asociaţii lor, care căutau afaceri mari, profitabile, în care să nu investeasca nimic sau cât mai puţin, dar care să producă enorm . Aşa au ajuns cei trei foşti colegi de grupă de facultate, la concluzia că cele mai profitabile afaceri sunt lichidările. În astfel de afaceri nu investeşti nimic, iar profiturile îţi vin automat din vânzarea activelor, din încasarea creanţelor, din folosirea fondurilor societăţilor pe care le lichidezi etc. La 30 august 1999 fostul prim-ministru Radu Vasile semnează OUG nr. 79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare . Autorii actului normativ nu sunt alţii, decât avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, ordonanţa guvernului fiind contrasemnată de colegul lor, Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei . Interesant este faptul că, aşa cum rezultă din Fişa procedurii parlamentare, OUG nr. 79/1999 a plecat de la Guvern la 31 august 1999 şi a ajuns la Parlament la 30 august(!) 1999, publicându-se în aceeaşi zi în Monitorul Oficial. În baza acestei ordonanţe, cei trei colegi de facultate înfiinţează Uniunea Naţională a Praticienilor în Reorganizare şi Lichidare, Arin Stănescu mulţumindu-se pentru început – aşa cum arăta Fănel Păvălache – numai cu funcţia de vicepreşedinte al acestui ONG .

La 19 noiembrie 1999, în baza unei Note de fundamentare contrasemnată de Flavius Baias, finul lui Valeriu Stoica, se emite Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind falimentul băncilor – act normativ avându-I, bineînţeles, ca autori tot pe cei doi avocaţi, fondatorii firmei “Reconversie şi valorificare active”. Şi desigur, tot în aceeaşi zi de 19 noiembrie 1999, OUG nr. 186/1999, se publică în Monitorul Oficial al României, dată la care, în temeiul acesteia se şi cere Tribunalului Bucureşti falimentul BANKCOOP . Graba a fost atât de mare încât, în acea vineri – zi scurtă de lucru, Guvernul a şi aprobat-o, a şi trimis-o la Monitorul Oficial care, în aceeaşi zi a şi publicat-o. Ce s-a uitat însă ? Procedura constituţională prevedea că Ordonanţele Guvernului trebuie mai întâi să fie depuse spre aprobare la Parlament şi numai după aceea se pot publica în Monitorul Oficial . Ordonanţa nr. 186/1999 întâi s-a publicat în M.O la 19.11.1999 şi apoi s-a depus la Parlament (22 noiembrie 1999), încălcându-se procedura constituţională prevăzută de art. 114 (4) din Constituţie (text în vigoare la data emiterii Ordonanţei). Care a fost principala modificare adusă Legii nr. 83/1998 privind falimentul băncilor ? Simplu ! La art. 17 al Legii nr. 83/1998 conjuncţia « şi » a fost înlocuită cu prepoziţia « sau », fiind astfel eliminată etapa obligatorie a « administrării speciale » prevăzută în Legea nr. 83/1998, astfel că, falimentul unei bănci putea fi solicitat chiar şi în cazul în care asupra acelei bănci nu s-ar fi exercitat o acţiune de administrare specială, ci numai o « supraveghere specială », cele două condiţii fiind cumulative în Legea nr. 83/1998 .
Această modificare a facilitat ulterior, conform planului de afaceri al grupării Arin Stănescu – Călin Andrei Zamfirescu, declanşarea falimentului băncilor româneşti – victime ale acestui grup de interese. Trebuia însă bineînţeles, ca totul să fie legal sau ca totul să pară cel puţin legal. Aşa că, la 27 noiembrie 1999 , avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, în baza Ordonanţei de guvern iniţiată, redactată şi promovată de ei, aceştia devin şi „practicieni în reorganizare şi lichidare judiciară” şi se înscriu în « Tabloul practicienilor în lichidare şi reorganizare judiciară », Tablou înfiinţat tot de către ei, în baza OUG nr. 79/1999. Şi tot în aceeaşi zi de 27 noiembrie 1999, societatea lor „Reconversie şi valorificare active” este înscrisă în « Tabloul persoanelor juridice specializate” în reorganizare şi lichidare judiciară. Ulterior, cu sprijinul partenerilor lor din BNR, toate băncile cărora li s-a declanşat procedura premeditată de faliment au fost încredinţate spre lichidare acestei firme . Lichidarea unor bănci cu active de mii de miliarde lei, trebuia să fie însă finanţată de cineva, soluţia nefiind alta, dar găsită cu sprijinul BNR prin Fondul de Garantare al Depozitelor Bancare al cărui preşedinte nu era altul decât fostul vice-guvernator al BNR, Mihai Bogza. Aşa cum arăta Fănel Păvălache, în declaraţiile sale, la început, activitatea societăţii de lichidare constituită de grupul Arie Shalev – Călin Zamfirescu, nu mergea prea strălucit, abia se roda, şi se căutau noi bănci-victime, care să posede active mari, ceea ce ducea desigur la posibilitatea încasării de onorarii enorme . Pentru această misiune era necesar ca în grup să fie atraşi noi membri, de preferinţă, tot liberali. Aşa se face că unul din noii veniţi a fost Mihai Bogza, impus de PNL ca viceguvernator al BNR, acesta având sarcina să identifice bănci şi să pregăteasca terenul de faliment al acestora. Şi cum se ştie, în acea perioadă existau bănci româneşti care se confruntau cu efecte ale tranziţiei, bănci care în realitate, în nici un caz nu erau sortite pieirii . Mihai Bogza este cel care în baza unei clare programări, a ales viitoarele victime ale societăţiii de lichidare a grupării lui Arin Stănescu – Călin Zamfirescu. De altfel, aşa cum arată Fănel Păvălache, sarcinile membrilor grupului erau bine şi distinct repartizate – unii se ocupau cu identificarea victimelor, alţii pregăteau şi emiteau actele normative necesare care să dea aparenţa de legalitate activităţii grupului, iar Călin Zamfirescu, Arin Stănescu şi Stan Târnoveanu lichidau şi adunau imensele sume de la băncile-victimă. A se vedea declaraţiile lui Fănel Păvălache. Spre exemplificare, dăm câteva cifre care demonstrează imensele sume încasate de gruparea mafiotă prezentată . Conform documentelor, depuse la Tribunal chiar de firma de lichidare a celor doi patroni avocaţi-lichidatori, de la Banca Internaţională a Religiilor a fost încasată în perioada 10 iulie 2000 – 31 august 2001, suma de 580, 3 miliarde lei, din care avocaţii-lichidatori au cheltuit pe propriile lor salarii, bonusuri de performanţă, cheltuieli cu terţii (terţii fiind tot ei) suma de 211,2 miliarde lei, iar în afara acestei sume, au mai încasat drept „onorarii lichidator”, încă 55,3 miliarde lei . Până la 31 decembrie 2002, firma avocaţilor-lichidatori cheltuise din fondurile BIR suma de 163,2 miliarde lei, în acelaşi mod. Dintr-o expertiză solicitată de Comisia de Abuzuri a Camerei Deputaţilor, expertiză depusă la 22.11. 2004, rezultă că în perioada 11.07.2000 – 31.05.2004, lichidatorul RVA – adică, cei doi avocaţi-lichidatori – îşi auto-plătise din fondurile BIR, salarii şi bonusuri de performanţă 249,6 miliarde lei, plăţi pentru lucrări şi servicii diverse 112,5 miliarde lei, proprii onorarii 123,7 miliarde lei, plăţi pentru materiale, 22,5 miliarde lei . La pag. 8 a Raportului de expertiză menţionat se arată : „În concluzie, S.C. Reconversie şi Valorificare Active a păgubit Banca Internaţională a Religiilor cu suma totală de 640 miliarde lei prin modalităţile următoare : cu suma de 508,3 miliarde lei prin sustragere (furt) direct din trezoreria băncii ; cu suma de 132 miliarde lei prin facilităţi acordate nelegal debitorilor băncii”. Accesând site-ul „Moore Stpehens RVA” se poate vedea ce lichidări judiciare au mai făcut obiectul firmei grupării Stănescu – Zamfirescu . Iată spre exemplificare numai câteva societăţi din portofoliul de lichidări : Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Albina, Banca Populară de Dezvoltare, Banca Populară Fortuna, Banca de Investiţii şi Dezvoltare, Banca Columna, Uzinele Republica, Bere Chitila, Rompetrol distribution , Modcotton Aurora, Romcereal etc., etc.. Să nu uităm însă relaţiile existente între Arie Shalev (Arin Stănescu) şi prietenul şi asociatul său din firma „Euroeconomic”, Varujan Vosganian . „Euroeconomic”, a fost creată la 23 martie 2001, sub nr. J40/3175, cu sediul în str. Ardeleni nr. 9 etaj 1 ap. 2, sector 2, activitatea principală a acesteia fiind „activităţi auxiliare intermedierilor financiare”. În firma lui Vosganian mai sunt asociaţi Arin Stănescu, Adrian Ciocănea, actualul şef al Departamentului Afaceri Europene şi Dumitru Cocea, director de cabinet şi fin al lui Varujan Vosganian . Arin Stănescu a fost, este şi va rămâne, aşa cum se ştie, nu numai prietenul de taină al lui Vosganian dar şi ”eminenţa sa cenuşie” . Să nu se uite că Arin Stănescu îl consilia pe Vosganian şi în fostul partid UFD şi când acesta era preşedintele Comsiei buget, finanţe, bănci din Senat şi tot Arin Stănescu îl consiliază şi astăzi pe Vosganian în calitatea sa de ministru al economiei şi finanţelor. Cei care critică astăzi politica economică, taxele, impozitele şi tot ceea ce ţine de finanţele României nu cunosc faptul că, în realitate ideile nu-i aparţin în totalitate lui Vosganian ci „emineneţei sale cenuşii”, Arin Stănescu , considerat a avea – o minte diabolică şi rapace. Una din ultimele mari lovituri date de Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu cu sprijinul lui Varujan Vosganian şi al Monicăi Macovei a fost modificarea Legii nr. 64/1995 devenită legea nr. 85/2006 privind insolvenţa . Prin această lege, a fost pregătit terenul pentru ca fondul de lichidare – fond public – aflat la Ministerul Justiţiei şi creat prin majorarea cu 20% a taxelor plătite de mediul de afaceri din România la Oficiile Registrului Comerţului să fie trecut la Uniunea Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare, adică la nimeni altul decât la Arin Stănescu . Astfel art. 4 alin. 7 din legea sus-amintita stipulează ca Oficiile Registrului Comerţului să transfere sumele provenite din majorarea cu 20% a taxelor încasate de acestea la UNPIR, “acest ONG având dificila obligaţie să comunice nr. de cont în care sa fie transferate aceste sume”. Interesant este faptul, că la data aprobarii Legii nr. 85/2006 – UNPIR nici nu exista sub această denumire, ci numai ulterior în luna noiembrie 2006, fosta UNPRL, prin o nouă iniţiativă a celor doi s-a emis OUG nr. 86/2006 şi a devenit UNPIR. Astfel că, art. 48 lit. k din OUG nr. 86 din 8.11.2006 prevede preluarea de la Ministerul Justiţiei şi administrarea de către UNPIR a “fondului de lichidare”, cheltuielile de administrare a acestui fond fiind încasate, bineînţeles tot de către UNPIR din fondul respectiv . In acest mod a fost finalizată preluarea unui fond public, “fondul de lichidare” aflat la Ministerul Justitiei, de către Arie Shalev, statuându-se defintiv îmbogăţirea anuală a acestuia cu peste 150 miliarde lei vechi – el fiind de acum, noul preşedinte al ONG-ului creat la 30 august 1999 sub denumirea de UNPRL, devenită UNPIR . Preşedintele Traian Băsescu a fost avertizat în luna iunie 2007 de către unele ziare prin mai multe articole, să nu promulge legea de aprobare a OUG nr. 86/2006, dar, probabil, fie nu i s-a adus la cunoştinţă realitatea, fie nu a dat curs semnalului de alarmă tras de presă, astfel că prin Decretul nr. 275/2007 de aprobare a ordonanţei sus-amintite, Arin Stănescu va primi anual peste 150 miliarde lei vechi. Desigur, nu trebuie uitat faptul că la Palatul Cotroceni este prezent şi nelipsit partenerul lui Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, numitul Valeriu Stoica şi că la guvern se află Varujan Vosganian, aşa că decretul de aprobare al OUG nr. 86/2007 a fost floare la ureche, Arie Shalev şi colegii săi din UNPIR adăugându-şi colosal la avere din bani publici . Direcţia Naţională Anticorupţie apreciază că această grupare mafiotă nu prezintă pericol social, deşi, la 26 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, prin Decizia nr. 5515, dispune începerea urmăririi penale împotriva a 14 persoane implicate în gruparea menţionată în fruntea listei aflându-se Arin Stănescu şi Călin Zamfiresu, capii acestei grupări. La 24 aprilie 2008 procurorul Maria Trandabăţ din DNA emite Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a tuturor învinuiţilor . De altfel, hotărârea de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor din dosarul nr. 194/P/2003 (dosarul falimentului şi lichidării BIR) era cunoscută încă de la 11 martie 2008, din declaraţia socrului ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu, numitul Călin Zamfirescu, unul din cei 14 urmăriţi în dosar, care declara în Jurnalul Naţional că : „ DNA va da în curând soluţia de scoatere de sub urmărire penală pentru toţi 14” . Ordonanţa dată de procurorul Maria Trandabăţ la 24 aprilie 2008 de scoatere de sub urmărire penală a întregului grup a venit să confirme faptul că soluţia era deja stabilită . De altfel aceasta a fost prima şi cea mai importantă sarcină cu care a fost investit Cătălin Predoiu : să-l scoată pe socrul său şi pe ceilalţi învinuiţi în dosarul BIR de sub urmărire penală . Iată succesiunea faptelor : La 21.02.2007, prin rezoluţie, în baza deciziei ÎCCJ- Secţia Penală se începe urmărirea penală împotriva învinuiţilor nominalizaţi şi pentru faptele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 şi art. 246 Cod pen.. La 04.02.2008 prin Ordonanţă, procurorul de caz ajunge la concluzia că faptele săvârşite de învinuiţii din grup sunt mai grave şi dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevzută de art.246 Cod pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată, în modalitate continuată, prevăzută de art.246 rap. la art.2481 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen.. Hotărârea de schimbare a încadrării faptelor, s-a dat deci după un an de cercetări (21.02.2007 la 04.02.2008) datorându-se, se înţelege, găsirii în dosar a unor circumstanţe agravante . La 8.02.2008, numitul Păvălache Fănel invitat la DNA, într-o declaraţie afirmă că datele şi faptele pe care le-a descris pe 30 de pagini, numite de procurorul de caz “note date în arestul preventiv” le deţine de la Arin Stănescu şi apropiaţii acestuia . La 29.02. 2008, Cătălin Predoiu ginerele învinuitului Călin Zamfirescu este numit ministrul justiţiei . La 11.03.2008 Călin Zamfirescu declară public în Jurnalul Naţional că “DNA îi va scoate în curând de sub urmărire penală pe toţi cei 14 învinuiţi” . La 24 aprilie 2008, procurorul Maria Trandabăţ din DNA pronunţă Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală. Cine poate crede că toate acestea sunt simple coincidenţe de fapte şi date calendaristice ? Cele de mai sus se bazeaza numai pe documente autentice.
Preluare dupa http://justitiarul.ro

http://bota.ro/wp-content/uploads/2010/05/TB-AG-GHETARU.pdf

http://bota.ro/wp-content/uploads/2010/04/PSFGHEORGHE2010.pdf

This

http://bota.ro/wp-content/uploads/2010/03/P.-GALATI.pdf

and more…

http://bota.ro/nou-tribunalul-bucuresti-18-martie-2010/

and much more…

http://bota.ro/wp-content/uploads/2010/02/2TBBUCFEBRUARIE2010.pdf

Legea 51 sufera o noua modificare. NU ma surprinde, ba chiar ma deranjeaza la spiritul meu nationalist, faptul ca nici de data aceasta nu se intampla nimic bun. Nimic din ceea ce mintea noastra de juristi selecteaza ca ar fi o lege buna. Am inteles ca profesia de avocat exista in baza principiului autonomiei sale. Baroul insa, este persoana juridica de utilitate publica, dar e de drept privat, dat fiind faptul ca are patrimoniu si buget propriu, elemente determinate exclusiv de “taxele de barou” pe care eu le denumesc zeciuiala, judecand dupa cuantumul taxei percepute. Pentru ce serveste aceasta suma, mare uneori, doar sefii de barouri stiu, impreuna cu consilierii acestora (dar nu obligatoriu).

Va rog sa luati in seama ce scria Biblia despre zeciuiala. In Vechiul Testament, zeciuiala (10%) era o cerinta a legii, pe care doar evreii trebuiau sa o plateasca Inaltilor Preoti.

Noul Testament nu precizează nicăieri un anumit procent din venituri care ar trebui pus deoparte, însă se spune că acesta trebuie să fie “după câştigul” fiecăruia. Bisericile creştine au preluat în esenţă valoarea de 10% de la zeciuiala Vechiului Testament şi au luat-o în considerare ca valoarea “minim recomandată” în ceea ce priveşte darurile aduse de creştini. Cu toate acestea, creştinii nu trebuie să se simtă obligaţi să dăruiască zeciuială întotdeauna. Ei trebuie să dăruiască în măsura posibilităţilor, “după câştigul” fiecăruia. Uneori aceasta poate însemna că pot dărui mai mult decât a zecea parte, alteori mai puţin.

Or, in aceste vremuri de criza efectiva, reala, am vazut doar tabelele cu cei avertizati ca nu si-au achitat zeciuiala catre Barou.

Noi tindem sa adoptam formula morala, rezonabila pentru parti, care sunt in acest caz, avocatul “muncitoresc” indiferent de forma de exercitare a profesiei si baroul, pe de alta parte.

Ceea ce se omite insa, in mod evident cu absoluta tendentiozitate, este faptul ca nici un inscris nu pomeneste de infiintarea barourilor traditionale, CA PERSOANE JURIDICE. Aceasta este realitatea si unii dintre dumneavoastra, cei care va ascundeti sub pseudonime de-a dreptul puerile, nu ratati niciodata ocazia de a blufa, in mod voit sau nu, atunci cand vine vorba de legalitatea unora sau a celorlalte dintre barourile concurente (retineti, va rog, expresia CONCURENTE). Alte opinii, din ce in ce mai rare dealtfel, ajung usor la pragul infantilitatii, in exprimarea falsei teorii ca peste 200 de magistrati au gresit in solutionarea dosarelor de NUP ale colegilor nostri. Cum sa calific atunci achitarile de la Inalta Curte? Desigur, ca fiind juste, in spiritul legii si al bunei credinte a magistratilor adevarati. Le multumesc pentru ceea ce fac.

Atat L 255 din 2004 cat si OUG 159 din 2008 arata graba furibunda cu care au fost “ticluite” unele texte, menite sa instituie in continuare, monopol absolut. De ce? De frica lui Bota si a sutelor apoi miilor de membri ai barourilor infiintate de domnia sa. De frica unei posibile implozii a castei, pe care deja o simt cum duduie prin bresele dintre falii.

Apropos de criza din Romania…nu ati observat ca prin curtile oamenilor nici cainii nu mai sunt atat de mari?

Cititi mai jos un comunicat al Florica Bejinaru, Presedintele
Consiliului Superior al Magistraturii.

Mesaj al presedintelui CSM

Ma adresez corpului profesional al magistratilor pentru a va transmite ca prioritatile mandatului pe care-l exercit sunt, in principal, atingerea tuturor obiectivelor din cadrul Mecanismului de cooperare si verificare instituit de Comisia Europeana referitor la justitie si eliminarea monitorizarii Romaniei pe justitie. Prioritatea mea este legalitatea, buna functionare a sistemului judiciar si a consiliului.

Exercitiul nereusit si nefericit intitulat “Punct de vedere privind interpretarea si aplicarea unor dispozitii ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare” nu a fost elaborat din dispozitia Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii iar acest fapt trebuie cunoscut de toata lumea.

Va asigur ca pe toata perioada mandatului meu legea este singurul criteriu care va prima in actiunile mele, ca aveti in mine un partener de discutii si actiuni pozitive, favorabile sistemului si mentinerii independentei magistratului roman.

Consiliul Superior al Magistraturii este si trebuie sa ramana un etalon al independentei sistemului judiciar si garantul acesteia.
Este regretabil ca astfel de situatii se pot consuma si pot afecta prin demersul lor buna functionare si imaginea consiliului. Inacceptabila este si incompetenta – sursa a unor astfel de situatii.

Va multumesc pentru ca sunteti de aceesi parere cu mine exprimand public, la randul vostru, opinia pe care o aveti. Exercitiul democratiei si misiunea asumata de noi toti la momentul preluarii functiei de magistrat ne impune o astfel de atitudine.

Judecator Florica Bejinaru
Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii

Mesaj preluat prin RS Alerter. Facilitate de abonat.

Post si pe Juridice.ro

D.le Danilet, spun cu convingere ca sunteti bun. Pentru un considerent care inglobeaza multe alte atribute personale. Pentru ca nu mergeti pe urmele mustinde, mocirloase, de pe drumul deja croit, ci pentru ca incercati sa insemnati drumul cu urme noi, proaspete, pe care se poate pasi cu nadejde.
“Aveti sprijinul meu, caci ma uit la voi cu speranta!” suna atat de biblic, atat de insufletitor, incat ar putea darama in orice clipa bariera dintre idealism si pragmatism, acest conflict psihologic care poate influenta sau mai rau, poate determina un anumit comportament.
Din nefericire, pentru noi, justitiabilii (ma autoinclud in acesata categorie dat fiind faptul ca disputa intre structurile avocatiale continua haotic, fara logica si fara demnitate din partea celor care o alimenteaza strategic), sunteti in oastea celor putini. Iar cei putini au fost aproape intotdeauna vulnerabili.
Pentru oricare dintre noi este important sa se simta altfel. Sa se simta liber. Sa se simta in siguranta. Sa poata vorbi deschis.
Va cer permisiunea sa-mi acordati doar cateva zeci de secunde pentru a citi dialogul urmator, purtat intre mine si un domn avocat traditional, (care se facea ca nu stie ca barourile au fost desfiintate de Legea 3 din ’48) dealtfel respectabil si pentru varsta dar si pentru cariera domniei sale, netinand cont de aspectele controversate legate de profesie.
“- Buna dimineata d.le av. S., spun raspicat, cu o dictie perfecta  si ma inclin reverentios, continuandu-mi drumul catre Tb.
- ‘neatza, neatza! Auzi, tu esti avocat? Unde? Unde, in care barou? Bravo! Ce surpriza!?! …spuse domnul, afisand deja grimasa unui inceput de constipatie.
- Da, d.le av. S, sunt avocat in baroul Bucuresti, structura Bota!…spun eu, foarte sigur pe mine, plesnind o gâza mica ce tocmai aterizase pe roba mea, cu un bobârnac discret plasat fix sub trenul posterior.
In acelasi timp, culegeam de pe fata interlocutorului meu toate expresiile fetei, pe care le compilam instantaneu direct in unitatea centrala de calcul, dar in sistem binar.
- Aha…mda…mdeh…eh…pai stii ca…noi suntem in disputa cu…ei. Cu… voi. Vezi, sa nu afle G. ca iti face plângere, imi zice “palmat” dl. av. S., oarecum sfatuitor, desi ii citeam doar in privire suflul amenintator, triumfal.
Ca de obicei, nu ma intimidez si nu ma pot pierde niciodata in fata unei astfel de situatii.
- Da, stiu. Disputa nu pleaca de la noi. Noi vrem liniste, vrem intelegere, vrem pace. Disputa pleaca de mult mai de departe si este alimentata strategic de cei care sunt indrituiti sa o transeze. Haideti ca am fugit! Am un dosar la dl. P., acum la 9. Va invit la o discutie, cand aveti timp. Berea o dau eu. M-am inclinat politicos si am luat-o la pas catre Tb.
Pe drum, inainte de a urca treptele cladirii, am avut primul imbold de a schimba directia. Ma gandeam:”  mai frate, aia stau toti acolo, ca in stup, si isi lustruiesc armele pentru a ne dobora pe noi, iar eu zburd vesel si nelinistit pe coclaurile patriei, de parca mi-as dori sa incasez un glont in cap”.
Acum il inteleg si pe bunul meu amic C. de la S., prin ce trece de cand cu porcaria de plangere penala pe care i-a facut-o baroul C., si mai mult decat atat, d.le Cristi Danilet, d.lor judecatoare si judecatori, a fost obligat sa se dezbrace de roba si sa paraseasca sala. Cu plecaciunea de curtoazie, dar va rog sa-mi permiteti sa nu fiu in stare sa calific acest comportament haiducesc.