Arhivă pentru categoria Gazeta juridicã

Un(ii) spun lucruri trăsnite…

ABA se adreseaza avocatilor romani

28 May 2010 – Juridice.ro – Preluare
495 citiri

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a dat publicitatii, joi, 27 mai 2010, adresa primita din partea Asociatiei Barourilor Americane (ABA), Sectiunea – Drept International, adresata Corpului profesional al avocatilor din Romania.

>> Detalii

2 comentarii

  1. Cristi P. Sturzu says:

    Eu cred ca mesajul postat pe site-ul ABA se adreseaza in egala masura si avocatilor din Uganda, Botswana si Zimbabwe. Poate si UNBR-ului civilizatiei Makonde. Caror avocati romani se adreseaza?? Celor desfiintati in 1948, sau noua, celorlalti, infiintati prin efectul legii?
    Ajung sa ma milogesc sa publicati lucruri reale, dar dvs. nu va sfiiti catusi de putin sa aruncati gunoaie in ochii unor oameni care trateaza aceste chestiuni cu seriozitate.

  2. Din experienţa mea, americanii trimit bilete de mulţumire şi vânzătoarei de zarzavaturi după ce au cumpărat trei legături de sparanghel.
    Aşa că nu vă emoţionaţi excesiv.

“Mica reformã” juridicã.

In dese randuri si in diverse reglementari juridice (e.g. Ord.5/Iul.2001 proc. somatiei de plata), se mentioneaza clar necesitatea celeritatii procedurii.
Cum se interpreteaza atunci faptul ca o procedura ca cea amintita, se solutioneaza favorabil pentru creditor (Slava Domnului si Sfantului Sceptru!), cererea este admisa, nu se contesta, hotararea este definitiva si irevocabila, insa comunicarea solutiei catre parti nu se face nici dupa mai bine de 3 luni. NU cumva este o favorizare legala a debitorului? Punerea in miscare a executarii va fi in van dupa atat de mult timp. Debitorul are astfel, tot timpul din lume pentru a-si conserva patrimoniul, in diverse moduri mai mult sau mai putin frauduloase. Ce ii ramane de facut creditorului? Da, stiu…sa fluiere a paguba. Ca e sub 30.000 de lei.

Publicitatea starii de insolventa pe internet

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 145 din 5 martie 2010 a fost publicata Legea nr. 25 din 2 martie 2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Legea nr. 25/2010 introduce obligativitatea publicitatii starii de insolventa pe paginile de web detinute sau admninistrate de debitorul insolvabil. In acest sens, se stabileste ca organele de conducere ale debitorului sunt obligate sa publice pe paginile de internet proprii, in termen de 24 de ore de la data comunicarii hotararii de deschidere a procedurii, informatiile referitoare la starea societatii, precum si numarul, data si instanta care a pronuntat hotararea.

Nerespectarea acestei obligatii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei.

2 comentarii

  1. Ce legătură are cesionarea acţiunilor/părţilor sociale ale societăţii cu răspunderea organelor de conducere ale societăţii?

    “adevăratul debitor” este societatea, nu acţionarul/asociatul şi nici administratorul.

  2. dorelherban says:

    Ce ne facem cu cei care cesioneaza (cumpara) societatea, pentru o anumita suma de bani, fiind niste parliti fara bani si care nu au nimic de pierdut, apoi dispar, si au scapat pe adevaratul debitor de grija de a mai plati credite la banci, (luate pe societate), debite la finante, la alti creditori? Au acestia pagina de internet? Nici nu stiu cum arata un calculator! Nu le pasa nici de amenda cat de mare ar fi.

Medierea devine obligatorie începând cu data de 3 martie?

Ştirea de săptămâna trecută din Evz.ro, ştire ce a fost preluată ulterior, privitoare la modificările aduse Legii medierii lasă să se înţeleagă faptul cum că medierea va deveni obligatorie din data de 3 martie 2010. Ştirea a fost difuzata chir sub titlul: “Medierea- obligatorie din 3 martie”.

Nu este prima dată când constat că o informaţie jurnalistică este luată drept o informaţie certă ce nu trebuie verificată şi care nu poate fi pusă la îndoială.

Desigur că în contextul actual din România aş considera că este oportun a fi reglementată medierea ca procedură prealabilă obligatorie. Mai mult decât atât, m-aş bucura să fie prevăzută ca obligatorie nu doar pentru faptul că sunt (voi fi) şi mediator ci şi pentru efectele curative ale medierii în societate. Cu toate acestea, chiar dacă unora nu ne place, trebuie să spunem că procedura medierii nu va deveni obligatorie din 3 martie!

Aşa cum am arătat şi cu altă ocazie (Magistraţii, medierea şi principiul rolului activ în procesul civil), din data de 3 martie devine obligatorie îndatorirea magistraţilor şi a celorlalte organe jurisdicţionale de a recomanda părţilor medierea şi de a le face cunoscute avantajele acestei proceduri amiabile!.

Cu alte cuvinte, magistratii (procurorii, organele de cercetare penală, etc.), potrivit art. 6 din Legea 192/2006 aşa cum a fost modificat prin Legea 370/2009, vor fi obligaţi să recomande părţilor implicate în conflict să recurgă la mediere pentru soluţionarea amiabilă a cauzei lor.

Prin urmare, ceea ce devine obligatorie este doar obligatia de recomandare ce o vor avea în sarcină toate organele jurisdicţionale. Medierea nu este obligatorie pentru părţi. Părţile sunt libere să aleagă sau nu cale amedierii pentru soluţionarea cauzei ce o au pe rolul instanţei!

În opinia mea, în funcţie de gradul de informare al acestora şi în măsura în care magistratul sau alt organ jurisdicţional le va convinge de utilitatea medierii, părţile aflate în conflict vor alege procedura amiabilă a medierii. Altfel, părţile pot refuza procedura medierii. Desigur că magistratului îi va reveni sarcina (potrivit art. 129 Cod pr. civ.) să stăruie ca părţile să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, în virtutea rolului său activ pe care, să fim corecţi, în această privinţă nu l-au prea exercitat.

Trebuie să mai atragem atenţia şi asupra faptului că avocaţii vor avea şi ei un rol foarte important în decizia ce părţile o vor lua cu privire la mediere. În măsura în care nu vor percepe medierea ca o activitate concurentă, de natură să le diminueze veniturile, vor ajuta părţile să aleagă soluţionarea litigiului prin mediere. Aşa ar fi şi deontologic: să arate părţilor calea cea mai potrivită pentru cei implicaţi în conflict. Problema este că şi până acum avoacţii, prin Legea 51/1995 aveau această obligaţie de a ajuta părţile să ajungă la o soluţionare pe cale amiabilă însă, prea puţini avocaţi şi-au îndeplinit această îndatorire. Dacă prin legea medierii s-a atras atenţia asupra acestei reglementări potrivit căreia avocaţii au atât dreptul cât şi îndatorirea de a sugera părţilor soluţionarea pe cale amiabilă, nu poate fi decât benefică o astfel de constatare, pentru toţi cei implicaţi, cu efecte pe termen lung asupra actului de justiţie şi a evoluţiei societăţii în ansamblul ei.

Am mai spus-o, o repet şi o s-o tot spun, cu riscul de a plictisi: dincolo de efectele benefice imediate pe care le vor simţi direct cei implicaţi, efectele profunde şi de durată ale medierii se vor resimţi în actul de justiţie şi asupra societăţii româneşti în ansamblul ei.

Se preconizează ca în viitorul apropiat să se prevadă medierea ca procedură prealabilă obligatorie.

În opinia mea, în contextul actual de la noi, cred că ar fi benefică o astfel de reglementare.

Însă, pe această temă, vă invit să lecturaţi acest articol Medierea – procedură obligatorie sau facultativă? (I) şi să pornim o dezbatere pe această temă.

Pe această temă am dezbătut şi aici: Medierea a devenit obligatorie?

Etichete: ,

Nepublicarea starii de insolventa…

Camera Deputatilor a adoptat marti un proiect de lege pentru modificarea legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Cititi articolul preluat de la AvocatulPoporului
http://www.avocatulpoporului.ro/amenda-de-pana-la-30000-de-lei-pentru-nepublicarea-starii-de-insolventa-pe-site-ul-firmei.htm

Proiectul noii legi a pensiilor trece de Guvern

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6897182-proiectul-legii-unitare-pensiilor-aprobat-guvern.htm

Viziune asupra medierii…

  • Exact asta spunem si noi: prin mediere sa se rezolve cauzele marunte, urmand ca judecatorul sa isi buna la bataia cunostintele si pregatirea in cauzele cu adevarat importante, in care sunt mari probleme de interpretari legale si stabilire a unor situatii de fapt.
    Cunostintele juridice nu sunt de esenta medierii, ci pregatirea in domeniul psihologie, comunicare. In scurt timp vor aparea ghiduri de indrumare juridica in domeniul medierii, astfel incat acordurile care vor veni la notar pt autentificare sau la judecator pt incuviintare vor corespunde si conditiilor impuse de lege sub aspect formal. Oricum, nimic nu impiedica partile sa fie insotite de avocat la mediator.
    Din pacate, la noi avocatura desemneaza mai mult activitatea de asistenta juridica in procese decat cea de consultanta juridica pt a preveni aceste procese. Adevarat, scrie in legea avocaturii de mediere. Dar aceasta nu a functionat pana acum.
    Cum nici medierea nu a functionat din iunie 2008, decand Legea 192/2006 e in vigoare. Si totusi, nici MJ (care a consumat 1 mil euo pt popularizare), nici CSM, nici conducerile instantelor, nici asociatiile profesionale nu au facut nimic pt aplicarea legii in concret.

    • D.le judecator, sunt onorat sa pot replica alaturi de dvs. Ma vad obligat de imprejurarea in care discutam despre Legea 51 din 1995 cu modificarile ulterioare, sa va determin sa va aplecati cu mai multa pasiune profesionala asupra articolului din Lege care statueaza MEDIEREA ca activitate LEGITIMA a avocatului, fara sa mai fie necesar absolvirea altor cursuri de formare profesionala s.a.m.d. Legat de acest aspect, ingaduiti-mi sa aduc in lumina atentiei dvs. discrepanta enorma intre mediatori si avocati (avocat-mediator suna ok), din punctul de vedere al aplicarii dreptului, in complexitatea lui. De aceea spun ca aceasta noua profesie se preteaza pricinilor marunte. UNde se complica lucrurile, este absolut imperioasa interventia expertului in drept, in cadastru, in constructii, in psihologie etc. Si-atunci, acest fapt insemana costuri colaterale, nicidecum acele costuri mici care sunt invocate aproape propagandistic.
      Revin asupra art.3 alin.f. Activitatea avocatului se realizeaza prin:…”activitati de mediere. NU este normal si finalmente MORAL ca un avocat sa fie nevoit sa parcurga acel curs (care are un cost deloc neglijabil), sa fie prezent zilnic la programul de curs si MAI ALES in conditiile in care domiciliaza in provincie, sa faca naveta aprox. 300 de km zilnic, sa zicem, la/de la Bucuresti, in situatia total nefericita in care nu are posibilitatea sa intrerupa activitatea timp de 2 saptamani, timp in care nu ii plateste nimeni diurna sau salariul.
      Sunt de acord ca printre mediatori sunt si persoane capabile, profesionisti in domeniul psihologiei si al comunicarii, dar multe alte profesii n-au nimic in comun cu medierea.
      Spuneti ca partile pot merge insotite de avocat la mediator??? Care este ratiunea? UNde sunt costurile mici? Avocatul e un fel de ghid turistic?
      Agreati ideea ca medierea din Legea 51 este activitate legitima a avocatului, dar spuneti cu usurinta ca aceasta nu a functionat pana acum. Intrebarea filozofala “de ce?” este incarcata cu atata retorica incat evit sa ma gandesc la zecile, poate sutele de raspunsuri. Atunci cand am o masina proasta, o rabla care abia se taraste pe drumurile-groapa ale Romaniei si nu am bani de o limuzina cu miros de “ocean air”, incerc sa-mi repar taraboanta ca sa-mi fac treaba mai departe.

Dobânda de referinta a BNR – Februarie 2010

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 73 din 1 februarie 2010 a fost publicata Circulara Bancii Nationale a Romaniei nr. 4/2010 privind nivelul ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei valabil in luna februarie 2010.

Pentru luna februarie 2010, nivelul ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei este 7,50% pe an.